Cele dintīi izvoare scrise atesta raspīndirea vitei de vie pe aceste meleaguri. Este semnificativ de pilda, episodul descris īn Odiseea anume ca vinul cu care Ulise l-a īmbatat pe Poliphem a fost capatat de eroul grec din mīinile lui Maron, de la tribul tracic al ciconilor. Herodot, parintele istoriei, care ne-a descris multe obiceiuri ale populatiilor din regiunea Marii Negre aminteste folosirea vinului īn anumite ritualuri, iar exceptionalele rhytoane din aur, argint aurit sau splendid sculptate īn os demonstreaza existenta unui ceremonial fastuos si complicat legat de vin si vita de vie. Īnca īn secolul trecut, savantul german A, Griesbach arata ca „patria vitei de vie trebuie cautata īn tinuturile paduroase ale Pontului si ale Traciei, pīna dincolo de Dunare, [tinuturi] bogate īn liane\", iar francezul Raymond Billiard sustinea, īn 1913, ca Tracia a fost, poate, regiunea cea mai veche si cea mai respectata pentru vinurile sale, confirmīnd astfel ca viticultura din patria noastra avea un caracter de pionierat īn Europa. Si s-ar parea ca nu numai Europa, de vreme ce se spune ca vita de vie ar fi fost introdusa īn China īn timpul īmparatului Wou-ti (140-87 ī..e.n.) ca urmare a calatoriei pe care Thang H\'ian ar fi īntreprins-o īn tara getilor. Cum se stie din relatarea lui Strabon, la īnceputul sec. I ī.e.n., viticultura luase o amploare deosebita, īncīt, odata cu crearea primului stat dac centralizat si independent sub conducerea lui Burebista, s-au īntreprins unele actiuni de limitare a viilor (poate, mai curīnd, cum apreciaza istoricii, adoptarea unor masuri de cumpatare). Viticultura si productia de vin nu au īncetat, numeroase dovezi atestīnd continuitatea acestei culturi. O mentioneaza Ovidiu, o atesta izvoarele narative si artistice. Dar cele mai elocvente dovezi privind raspīndirea culturii vitei de vie īn epoca dacica le aduce lingvistica. Din aceasta epoca au ramas, daltuite pentru vecie īn limba romāna, ca o dovada a continuitatii, cuvintele de origine daca: strugure, butuc, curpen — cuvinte caracteristice activitatii viticole. Izvoarele istorice atesta ca si īn timpul ocupatiei romane asupra unei parti a Daciei, pe teritoriul Romāniei s-a continuat cultivarea vitei de vie. Astfel, medalia „Dacia Felix\" emisa de romani avea ca emblema chipul unei femei asezata pe o stīnca, pe genunchii careia doi copii prezinta un spic de grīu si un strugure, semnul principalelor bogatii ale tarii. \"Īn epoca navalirilor barbare — nota Vasile Pārvan — dupa pastorie, rolul principal l-a jucat viticultura, īn tot acest timp, viticultura a devenit principala ocupatie, constituind fundamentul īnsusi al rezistentei daco-romane īn regiunile carpatice\". Īntre dovezile cele mai valoroase ale raspīndirii acestei culturi īn epoca migratiilor se īnscrie descoperirea de la Simleul Silvaniei — un colier dublu de aur, datīnd din preajma anului 350 e.n. si pe care sīnt reproduse īn miniatura diferite unelte, printre care si un cosor de vie īmpodobit cu cinci foi de vita stilizate. Aceasta īndeletnicire s-a continuat si īn epoca feudala, īn primele secole ale celui de-al doilea mileniu, referindu-se la navalirile cumanilor ori ale tatarilor, cronicarii vremii pomeneau de „samanaturi, gradini si vii\". Existenta si raspīndirea neīntrerupta a acestei culturi pe teritoriul patriei noastre, din antichitate pīna īn zilele noastre, reprezinta o realitate cu profunde semnificatii istorice. Se stie ca populatiile migratoare, īn drumul lor, nu au cultivat niciodata aceasta planta, cultura vitei de vie fiind o īndeletnicire proprie populatiilor stabile, deoarece aceasta cultura necesita multa forta de munca si, īn acelasi timp, cunostinte agricole mai avansate. Continuitatea cultivarii vitei de vie pe teritoriul romānesc se īnscrie si ea ca o marturie de necontestat ca aici, pe aceste meleaguri, populatia a existat īn toate timpurile, indiferent de orīnduire sau fenomen istoric. Referindu-se la aceasta evidenta, fostul presedinte al Organizatiei internationale a viei si vinului, Asersio Villas, sublinia ca „oriunde pe meleagurile romānesti, cazmaua scoate la iveala istoria vitei de vie si a vinului; cioburi de amfore antice cu miros īmbatator, beciuri medievale cu buchet celebru, sculpturi si decoratii īncīntatoare. Aceasta este o atestare graitoare a preocuparilor ancestrale [pentru viticultura] ale acestor meleaguri\".
|